Monografie

Sat vechi, întemeiat pe moşia Plopeni, limitată la vest de Pârâul Ibăneasa, la sud de Jijia, la est de moşiile Dumeni şi Vicoleni, la nord, partea de vest, învecinată cu moşiile satelor Petricani şi Ştiubieni, iar partea de est, cu moşia şi satul Dumeni.

La 5 martie 1604, „Gheorghe, staroste de Cernăuţi, şi cneaghina sa Dumitra, a cumpărat a treia parte (partea din jos) din Plopeni de la Ionaşcu Dobrenchi vătaf, fiul lui Mihăilaş, nepotul Anuşcăi, şi de la nepoţii săi – Nechifor şi Ileana – nepoţi Maricăi şi lui Mihăilaş şi strănepoţi bătrânei Anuşca. Această ocină şi dedină o au de la bunica lor Anuşca, sora Dumii, din uric de întăritură de la Petru cel Bătrân (Rareş)…”. Starostele Gheorghe şi soţia sa au mai cumpărat în Plopeni o „a treia parte din a şasea parte de sat, cu loc de iazuri şi mori în Ibăneasa, de la Onciul vistiernicul şi de la fraţii săi Nechifor şi Ana, care au vândut ocina lor dreaptă şi cumpărătură ce au avut de la Ionaşcu Cârţă…”[1].

Din conţinutul documentului se observă că vânzătorii erau nepoţi şi strănepoţi Anuşcăi, sora Dumii, care a avut uric de întăritură de la Petru Rareş, dar stăpânea de mai înainte.

De la Anuşca, prin legătură de rudenie, moşia a ajuns în stăpânirea familiei Plop, de la care şi-au luat numele moşia şi satul[2], prin alăturarea sufixului „-eni”. La 2 martie 1614, Ursu Plop a vândut partea sa de ocină şi moşia lui Nichifor şi Bilacăi, nepoţii săi, şi lui Avram de acolo, … Andronic Plop şi Gavril Plop au vândut părţile lor cu câte 30 taleri fiecare. De asemenea, a vândut partea sa şi Nastasia, sora lui Ursu şi a lui Andronic…[3]. La această dată, satul avea caracter răzeşesc, cu mulţi copărtaşi.

O parte a moşiei şi satului Plopeni a ajuns în stăpânirea lui Miron Barnovschi, probabil de la rudenia sa Isac Balica. La 25 iunie 1623, hatmanul şi pârcălabul Sucevei, Miron Barnovschi, a închinat mănăstirii Solca „.., precum şi o jumătate de sat din Plopeni, cu vad de moară în Jijia, iar în Ibăneasa cu vad de moară şi eleşteu…”[4], dar la 19 aprilie 1635, Vasile Lupu voievod redă această parte din Plopeni răzeşilor Isac din Dumeni şi cumnatul său Nicoară şi alte rude ale lor[5].

Către mijlocul secolului al XVIII-lea, satul şi moşia Plopeni trec în stăpânire boierească. Aristarh (Hrisosculeu), vel logofăt, a cumpărat succesiv cele mai multe părţi ale răzeşilor de la Plopeni, începând din 20 iulie 1745, încât din întreaga moşie rămăseseră nevândute doar două cincimi, una în stăpânirea urmaşilor lui Grigoraş şi al Tudoscăi, de pe Maria, fata lui Toader Isăcescu şi alta, a lui Soroceanu, moştenită de la Ion Banaru[6].

La 15 septembrie 1785, Toader Isăcescu stăpânea a cincea parte din Plopeni (opt odgoane = 240 stânjeni) şi o ultimă răzeşie o stăpânea Ioniţă Cananău[7].

În 1816, cea mai mare parte a moşiei Plopeni era în stăpânirea spătăresei Maria Cananău şi a lui Bălăsache[8]. La 29 octombrie 1832, postelnicul Costache Cananău a vândut, prin mezat, serdarului Ioniţă Jian moşiile Plopeni şi Dumeni cu 168.500 lei dar la 5 iunie 1833, Mihalache Herescu arăta că moşiile Plopeni şi Dumeni erau stăpânite de către el, de către serdarul Ioniţă Jian, de către spătarul Costache Dumitriu, de către clironomii lui Ştefănache Isăcescu şi de către alţi împregiuraşi[9]. Caracterul răzeşesc predomină iarăşi.

La 23 august 1859, prin moartea lui Costache Jian, întreaga moşie Plopeni-Dumeni, din Ibăneasa până în hotarul Vicoleni, la est, trece în stăpânirea lui Alecu Jian, din a cărui moşie s-au împroprietărit în 1864-1865 un număr de 79 locuitori cu 155 fălci şi 67 1/2 prăjini, iar restul de 1741 fălci (2.489,6 ha) s-au împărţit între cele două fiice ale lui Alecu Jian, la 26 mai 1886: Soltana Foti a primit Plopenii Mici iar Maria Ghica, Plopenii mari. Soltana Foti a vândut la 24 august 1907 moşia Plopenii Mici lui Ioan Ciulei, din Ungureni, iar în 1935, această moşie s-a divizat între fiii lui Ioan Ciulei: ing. agr. Constantin Ciulei – partea către Plopenii Mari şi conacul iar sora sa Speranţa, căsătorită cu prof. univ. Gh. Ionescu-Sişeşti – partea către Ibăneasa, cu moşia Dubina.

După 1 martie 1949, porţiunile rămase după împroprietăririle din 1919-1922, 1945-1946, au intrat în patrimoniul statului[10].

Cel dintâi locaş de biserică menţionat în satul Plopenii Mici este biserica cu hramul „Naşterea Maicii Domnului”, construită cu cheltuiala lui Constantin Jianu, în anul 1829, cu pereţii din cărămidă, pe temelie de piatră, acoperită cu şindrilă. Preoţi slujitori: 1894, pr. N. Ionescu, 1902, pr. C. Enăchescu[11], pr. Ghervase, pr. Alex Porumbin, pr. Ciofu, pr. Du­mi­tru Puşcaşu, pr. Ciprian Hergheligiu şi din anul 2000 pr. Cristian Zaharia.

Şcoala din satul Plopeni (Plopenii Mici) îşi începe existenţa în 16.03.1865, cu 27 elevi, învăţător fiind pr. D. Filipescu[12], dar se pare că şcoala nu a funcţionat mult timp sau s-a unit cu cea din satul Borzeşti, fiind frecventată de elevii din ambele sate şi funcţionând uneori la Plopeni, alteori la Borzeşti, în funcţie de localul care era închiriat pentru această destinaţie.

La 1 iunie 1873, şcoala Borzeşti cu Plopeni era frecventată de 33 băieţi şi 3 fete[13]. În 1875, şcoala comunală Borzeşti funcţiona la Plopeni[14], cum apare şi în 1876, în casă necorespunzătoare şi neîngrijită[15]. Până în anul 1908 la şcoala din Plopenii Mici învăţau şi copiii din satul Plopenii Mari.

Local propriu pentru şcoală s-a dat în folosinţă în anul 1926, din paiantă, cu două săli de clasă, cancelarie şi o sală. Şcoala a funcţionat aici până în anul 1968, când, degradându-se localul propriu, şcoala este mutată în fosta locuinţă a unuia dintre ultimii stăpâni ai moşiei, Ciulei, clădire în care funcţionează şi în prezent şcoala şi grădiniţa. Acestei clădiri i s-au făcut mai multe reparaţii, dintre care ultima reparaţie capitală în anul 1986.

Şcoala din satul Plopenii Mici a funcţionat numai cu clasele I-IV, în prezent cu două posturi, director fiind înv. Gh. Hriţcu.